Şterge-ţi lacrima din gene, lasă-ţi ochii tăi senini
Şi nici urmă să nu fie c-ai fi plâns sau că suspini.
Zâmbetul de ironie pe-a ta faţă să se vadă,
Preţ să nu pui pe nimica ea şi lumea să te creadă.

Nu cată prin duioşie, nimicindu-te pe tine,
Să'mblânzeşti oameni şi soarta şi s-ajungi la vre un bine;
Geniul ce domneşte-n lume este geniul cel rău
Şi decât să fii victimă mai bine să fii călău!