Hai timpule, mă rupe în mii de bucățele
Și-aruncă-mă în gura năprasnicului vânt,
Desfă călușul firii și las-o ca să zbiere
Să mă ridic în slavă să nu cad la pământ.
Fă-mi pletele o coadă să mă agăț de tine
Cu gheara disperării tot pieptul să-ți brăzdez
În plasa deznădejdii făcută-n lumi divine
Să te arunc odată să mă eliberez.
......
Că am ajuns până aici, știu că doar eu sunt vinovat
C-am construit azi visul meu dintr-un trecut îndepărtat,
Și am urcat...mai sus de cer...înfiorând pe Dumnezeu
L-am întrebat cu glasul stins: de ce-s aicea Doamne, eu?!
Am vrut să ies din lumea-n care iubirea nu e cunoscută
O lume ce strivește-o floare cu dușmănie...ură multă!
Și după ce-a strivit-o bine, o lasă la pământ și pleacă,
Iar ce-i mai dureros e faptul că nimeni nu-i mai pune apă!
Mă înalț din lumea-n care astăzi domnește toată nebunia
În care timpul mort de foame, mănâncă toată veselia.
......
Că am ajuns până aici, știu că doar eu sunt vinovat
C-am construit azi visul meu dintr-un trecut îndepărtat,
Și am urcat...mai sus de cer...înfiorând pe Dumnezeu
L-am întrebat cu glasul stins: de ce-s aicea Doamne, eu?!
Am vrut să ies din lumea-n care iubirea nu e cunoscută
O lume ce strivește-o floare cu dușmănie...ură multă!
Și după ce-a strivit-o bine, o lasă la pământ și pleacă,
Iar ce-i mai dureros e faptul că nimeni nu-i mai pune apă!
Mă înalț din lumea-n care astăzi domnește toată nebunia
În care timpul mort de foame, mănâncă toată veselia.
......
Hai timpule, mă rupe în mii de bucățele
Și-aruncă-mă în gura năprasnicului vânt,
Desfă călușul firii și las-o ca să zbiere
Să mă ridic în slavă să nu cad la pământ.
Fă-mi pletele o coadă să mă agăț de tine
Cu gheara disperării tot pieptul să-ți brăzdez
În plasa deznădejdii făcută-n lumi divine
Să te arunc odată să mă eliberez.
......