LUCACI FLORENTIN - ODATĂ AM FOST TREI - ONCE WE WERE THREE

De ziua ta frumoasa mea minte multă ți-aș ura
Iar tu ce am eu de poruncit acum vei asculta
Spășită apoi cu hărnicie tot ce zic vei executa
Doar nu ești nevasta mea ești chiar fiica mea
În negura vremilor într-un bloc mic lângă o apă
Cu urme de petrol ulei și gaz nu foarte curată
Miros de rafinărie de oraș vechi dar era acasă
Proiectam vremurile noi viața nu era ușoară
Pe picioarele de copil pe străzi cu piatră lată
În pătuț de copil cu poveștile cu a fost odată
Cu vise cu feți frumoși zâne zmei și ciocolată
Eram copil frumos bun ca tine când erai mică
Eram toata ziua cu mama rău nu aveam bunică
Eram minunea lui tata și mama eram fără frică
Eram copilul lor dorit bucuria nemaiîntîlnită
Am fost odata trei ooo ce vremuri frumoase
Tataie era un inginer tânar și abia terminase
Muncea zi lumină la institut și înca nu uitase
Viață frumoasă la Telega cu vaca și trei case
Muncea și sâmbăta să avem bunătăți pe mese
Chiar și duminică de multe ori fără să-i pese
Ducea geanta la servici ori la drumurile dese
Era bine ziua cu mama căci avea grija de mine
Să cresc frumos și sănătos așa cum se cuvine
Spăla rufe mai mult de mână cu niște săpune
Când le vedeai erau ca pietrele dar galbene
Mă lua de mână și mergeam pe jos la piață
Tăind un parc mic chiar așa numit cu iarbă
Trei stâlpi cu felinare cu gaz pentru lumină
Podețul mișcător aruncat peste apa cu benzină
Căci atunci era numai odată pe ora o mașină
Mă dureau lăbuțele în sandalele de mic băiat
Atunci ce înseamnă să mergi pe jos am aflat
Mai mult mă trăgea mama pe sus așa încălțat
Eram prea mic prea încercat drumul prea lat
Iar capătul lui nu se mai vedea parcă niciodată
Mama era tânăra buclată și foarte frumoasă
Era de trecători de vânzători mult apreciată
Auzeam vorbe de admirație dar și de clacă
Căci noua Românie care o voiam toți bogată
Era vai condusă de torționari răi și securiști
Era paralizată de parveniți așa ziși comuniști
Era capușată de milițieni proști răi și parșivi
Era sufocată de orășeni țărani cu bască naivi
Toate erau cu susul în jos frică era meniul zilei
Eram statistici trăiam ca la Dej din cutia milei
Priveam cu ochii mei mici la școlile din cartier
Conduse de directori și tipi cu mâna de fier
Cântau ei și elevii "Privesc printre gratii de fier"
Construiau omul nou bărbatul și femeia de fier
Treceau căruțele cu cai cu potcoave de fier
Să crezi în toate astea cinstit erai mare fraier
Noaptea priveam cerul cu lună și cu stele
Prin ferestrele mari curate si fără perdele
Mereu lua foc fabrica de vată muncitoarele
Erau noaptea duse arse la spital cu salvările
Dar încă nu erau cozi frig beznă și foamete
Ardeau frigeau tare ziua noaptea caloriferele
Apa caldă era fiartă mereu curgeau robinetele
Puneam tăvi mari cu apa rece pe calorifere
Să nu fie aerul așa uscat din toate camerele
Iar baie toți trei făceam zilnic cu căzile pline
Nu ca azi exclusiv la duș privind apometrele
Nu aveam spume de baie nici fine șampoane
Dar se găsea un săpun Cheia pentru fiecare
Nu aveam paste de dinți scumpe parodonțiale
Dar cumpăra mama tata Primăveri și Cristale
Nu era casă sau familie fără să aibe câțiva copii
Era concurență devreme la nașteri și la căsătorii
Tu ce ai de gând nu mai e la modă singură să fii
Cum se spunea după ratatele falsele revoluții
Trebuie să ai și tu urmași ca oamenii fiice și fii
Nu viața stearpă deprimată solitară pe câmpii
Ce să muncești să câștigi bani averi alte prostii
Și după tine să se piardă totul că nu mai ai cui
Să lași case pământuri mașini bani moșteniri
Nu nu pentru asta noi v-am educat așa elevați
Prin creșe grădinițe școli licee și multe facultăți
Să fii o linie moartă ca la trenuri fără urmași
Nu ca să iți faci mama să izbucnească în lacrimi
Nu ca să nu deschizi ușile mamei tale în patimi
Nu ca să iți renegi și să discreditezi ambii părinți
Nu ca să inventezi scenarii mincinoase cu alții
Te bucuri că ai bani acum și o duci bine fără mine
Dar când tu erai în mâna noastră știi foarte bine
O mică greșeală de strategie bani sau de viziune
Atât era necesar să nu se mai aleagă nimic de tine
Am fost odată trei și a fost frumos vrei nu vrei
Am bătut drumuri concedii împreună și cu ai mei
Am fost trei și cu ei și abia așteptau cu banii săi
Să îți cumpere brazi păpuși o suta blugi originali
Să îți dea veșnic toată viata mâncarea cea mai bună
Să îți plăteasca de multe ori ce gura ta vrea să spună
Să te crească și să te educe pentru a le fi de ajutor
Când nu se vor scula din pat sau vor fi în cărucior
Când vor muri de foame sau când va rămâne chior
Să le fii la căpătâi la cimitir cănd ca orice ființă mor
Ai fost de zeci de ori cu mine și tataie la morminte
Ai fost mereu cu ochii mari triști și cu luare aminte
Ai spus da noi suntem de două ori trei fi fără grije
Când a murit mamaie nu ai venit și nici la tataie
Au urlat toți îngerii și dumnezeii au plâns cerurile
Albastre pline de lacrimi resentimente de necuvinte
Au plâns la unison inimile noastre două de parinte
Cum să te duci la niște polițai străini și inconștienți
Cum să plătești exagerat de mult la niște avocați
Să îți pună în scenă scenarii de mincinoși și ticăloși
Pentru care ei pot fi concediați și face închisoare
Pentru fals uz de fals inducerea gravă în eroare
Cu falsuri grosolane și cu mărturii lașe mincinoase
Să obții împotriva tatălui tău o greșită condamnare
Care te poate duce oricând și pe tine la închisoare
Ce-i asta ești bolnavă acum nu mai suntem trei oare
Păi decât așa o viață pe fugă și dispărut de acasă
O să te trezești lângă Isus într-o bună dimineață
O să te înalți la ceruri peste câmpuri cu verdeață
O să îți zici ultima oară ce mai caut eu în viață
Odata am fost trei dar acum tot mai bine e la zei.

LUCACI FLORENTIN
MAGIC POETRY GRANDMASTER COPYRIGHT 2023