LUCACI FLORENTIN - ÎNĂLȚAREA LA CERURI

Ai fost pe acest pământ o floare mică
De când te-ai născut micuță și cu frică
Ne-am bucurat toți așa ai fost numită
Și după tatăl tatălui tău ești amintită
Ai mers frumos de mână prin grădină
Fără sa simți foame frig sau grindină
Cu botoșei și flaneluț noi fără mașină
Plecam toți totuși în țară la odihnă
Te bucurai de orice floare de o albină
Încă nu prevestea nori grei de furtună
Sună trist dar noi nu aveam înca casă
Îmi plângea sufletul fiecare dimineață
Când te vedeam așa mică neajutorată
Înfofolită în cârpe scutece erau odată
Întindeai mânuțele la noi ușor mirată
Râdeai îți citeam texte cu a fost odată
Întinsă pe iarbă pe o vișinie prelată
Ne întrebai ce mai e aia mamă și tată
Aveai patru cinci mese și o ciocolată
Ne minunam ca erai un pic cam grasă
Intrai la ora de somn repede în casă
Și pe spate dormeai până după-masă
Când te trezeai ochii mici de altădată
Căutau cerul culoarea albastru mată
Erai copil cuminte cu păr lung de fată
Zâmbetul îți revenea de fiecare dată
Tu nu erai când eram eu în armată
Erai în ceruri tot așa mică răsfățată
Te priveam din iarba plină de zăpada
Erai acolo sus nenăscuta dar curată
Tati când vin la tine da-mă jos odată
Voi fi fetița ta mult și bine așteptata
Fie hai vino la mine hai ușor coboară
De ziua ta va fi în fiecare an vară
Viața va fi mereu frumoasa nu amară
Ha uite-o pe mami galeș se îmbracă
În rochia dragă și vișinie de gravidă
Tu ești acolo trei palme-n jos de gură
Te pregătești de o mare aventură
Te așteaptă toți mama și tata la un loc
Te așteaptă tataie și mamaie de la bloc
Te așteaptă mamaie tataie de la curte
Icu și Ica ți-au pregătit toate hăinuțele
Miros a parfum scump și praf de stele
Să te joci toată viața asta aspră cu ele
Tati de ce mă aleargă cocoșul roșu
Nu-mi place cum arată uite-te și tu
Fugi cât poți de tare fata mea acu
În spatele tău va sari sigur nebunu
Tati mi-e frică mă doare am căzut jos
Cocoșul nu acceptă sa fie mai prejos
Parca e câine ce vrea sa roadă un os
Apără-mă nu e deloc calm judicios
Gata hai în casă urgent fata mea
Lasă cocoșul avem de vorbit altceva
Tataie vrea sa mergi cu el undeva
Loc însorit și înverzit nu e aievea
Acolo sunt cei doi părinți ai lui mamaie
Coborâți din cer după deces și jale
Acolo vor odihni și mamaie și tataie
După viața lor ca un foc mare de paie
Tu trebuie sa îngrijești mereu acel loc
Tati și mami odată nu vor mai fi deloc
Nu plânge moartea e un cuțit la breloc
Vei sta cum stai acum cu mine și tataie
Din ochii tăi vor curge lacrimile șiroaie
Văzând ca viața e o scurtă vălvătaie
Apoi deodată nimic nu e doar ploaie
Ai însă mare grija iubita mea floare
Fi mereu cum te-am crescut în soare
Nu da cinstea și virtutea pe rușine
Nu da casa părintească la oricine
Ține viu focul din tine o mie de ani
Îngrijește viișoara nu la bolovani
Mamaie și tataie au murit de ani
Înălțați sau de boli nu mai au bani
Sa te ducă pe bulevard cu castani
La mulți ani de Florii anul ăsta !
Mănâncă sănătos mult nu costă
Nu urca opt etaje pe jos fără lift
Inima ta nu rezistă nu e un moft
Evită escrocii drogații și curvele
Nu face ciur din coșul de nuiele
Nu minți nu sta legată în curele
Nu da la gunoi învățăturile mele
Tataie s-ar întoarce în mormânt
Să te vadă pe tine în pământ
Să mă vadă pe mine plângând
La doua cruci de lemn arzând
Sa nu faci așa de mari prostii
Sa rămân eu mut la căpătâi
Cu florile în brațe și cu lacrimi
Sa văd cum te Înalți la Ceruri .

LUCACI FLORENTIN
MAGIC POETRY GRANDMASTER
AUTHOR CREATOR
COPYRIGHT 2023